În România, mai ales în anii electorali, spațiul public se umple de voci „autorizate” care îți explică ce să crezi, ce să votezi și cum să înțelegi ce tocmai s-a întâmplat. Le vedem la televizor, le auzim la radio, le citim în presa „de referință”. Sunt etichetați drept analiști politici, politologi, formatori de opinie sau experți independenți.
Dar cât de independenți sunt acești oameni? Pe cine influențează ei, de fapt? Și poate cea mai importantă întrebare: de ce nu e analizată niciodată influența lor asupra alegerilor pe care le facem noi, ca popor?
Acesta este scopul demersului nostru: să întoarcem reflectorul către cei care de obicei îl țin pe alții în lumină. Să analizăm analiștii.
De ce contează cine ne „traduce” politica?
Într-o democrație sănătoasă, analiștii politici ar trebui să ofere context, să explice mecanismele reale ale puterii și să ajute publicul să vadă dincolo de aparențe. În România, însă, o parte consistentă a celor care joacă acest rol nu sunt cu adevărat neutri, nici în raport cu partidele, nici cu structurile de putere mai adânci – de la servicii de informații la interese externe.
De prea multe ori, acești „interpreți oficiali ai realității”:
- susțin narațiuni favorabile puterii (indiferent cine e la guvernare);
- atacă sau ironizează orice voce suveranistă;
- evită subiectele incomode (justiția selectivă, ingerința serviciilor, controlul străin asupra resurselor);
- și, poate cel mai grav, sugerează mereu că nu există alternativă.
Cine sunt și cum vom lucra
Vom analiza – pe rând – cele mai vizibile figuri din sfera analizei politice românești:
- unii au titluri academice și funcții universitare;
- alții sunt jurnaliști deveniți “formatori de opinie”;
- unii se declară independenți, dar apar sistematic doar în anumite studiouri și susțin idei extrem de omogene;
Fiecare articol va urmări:
- parcursul profesional;
- poziționările publice constante;
- subiectele abordate și cele evitate;
- relația cu instituții, ONG-uri, partide sau trusturi media;
- stilul de comunicare și influență.
Vom folosi exclusiv surse publice, citate directe sau apariții media verificabile, tocmai pentru a respecta dreptul la opinie și pentru a evita judecăți speculative.
Ce vrem să înțelegem?
Această serie pornește de la o întrebare simplă și profundă:
De ce România nu reușește, de peste 30 de ani, să genereze o forță politică reală de dezvoltare – economică, socială, culturală?
Iar ipoteza noastră de lucru este că discursul public a fost blocat sistematic într-o zonă „acceptabilă”, „moderată”, „pro-europeană” — dar fără vlagă, fără suveranitate, fără viziune.
Iar analiștii politici sunt gardienii acestui perimetru ideologic.
Nu vom înjura. Dar nici nu vom tăcea.
Toate articolele vor fi scrise într-un ton critic, dar argumentat, fără atacuri personale, dar și fără ocolișuri. Nu ne interesează scandalul, ci adevărul – în măsura în care poate fi reconstruit din fapte, citate și poziționări repetate.
Nu vrem să ne luăm la trântă cu persoanele, ci cu discursul public falsificat care blochează o alternativă reală în România.