Propunerea lui George Simion privind un guvern de uniune națională condus de un premier din partea AUR reprezintă o mișcare îndrăzneață, dar și controversată. Pe de o parte, acest tip de inițiativă încearcă să transmită un mesaj de deschidere către toate forțele politice, mizând pe ideea că stabilitatea poate fi atinsă doar printr-o colaborare largă. Pe de altă parte, o asemenea propunere poate fi privită ca o încercare de a legitima un partid cu un discurs polarizant, transformând criza politică într-o oportunitate strategică.
Un guvern de uniune națională, deși sună atractiv ca idee, riscă să fie doar o altă formă de compromis, unde responsabilitățile sunt diluate, iar deciziile rămân blocate în negocieri nesfârșite între forțe cu priorități și valori diferite. În plus, un asemenea proiect poate genera tensiuni suplimentare, mai ales dacă este perceput ca o tentativă de a câștiga influență politică printr-o poziție cheie precum cea de prim-ministru.
Pentru România, o astfel de formulă ar putea avea sens doar dacă ar exista o voință comună autentică de a depăși diferențele politice în interesul public. În lipsa acestei voințe, un guvern de uniune națională ar risca să devină o platformă pentru conflicte politice mascate, mai degrabă decât o soluție pentru stabilitate și progres. Propunerea AUR, indiferent de intențiile din spatele ei, pune în lumină fragilitatea actuală a sistemului politic și nevoia urgentă de a găsi un echilibru care să depășească calculele electorale și strategiile de partid.