Viktor Orban afirmă că “patrioții pentru Europa”, opoziția față de Bruxelles, ar ținti să devină majoritari. Într-un peisaj politic unde deciziile par uneori dictate de la centru, o astfel de declarație sună ca un apel la eliberarea energiilor naționale și la reîntoarcerea puterii în mâinile statelor. Promisiunea acestui curent este că identitatea și voința popoarelor nu mai trebuie topite într-un model unic, ci recunoscute ca forță motoare. Argumentul e că uniformizarea deciziilor nu a reușit să ofere nici prosperitatea promisă, nici siguranța așteptată, ci a născut confuzii, frustrări și sentimentul că unele voci au fost reduse la tăcere.
Rămâne întrebarea dacă noua masă ce se autointitulează “patrioții pentru Europa” poate propune un proiect coerent, care să nu se limiteze la un antagonism perpetuu cu Bruxelles-ul. Poziția lor capătă tracțiune mai ales în zonele unde oamenii resimt lipsa de control asupra propriei soarte, unde se caută o direcție în care factorii locali să aibă mai mult de spus decât un grup de funcționari îndepărtați. Nu e vorba despre respingerea totală a unei cooperări europene, ci despre recalibrarea acesteia, fără a lăsa impresia că guvernele naționale sunt doar executanți.
Această idee a căpătat forță și prin realitatea ultimilor ani: crizele succesive au arătat că, la nevoie, fiecare stat s-a văzut nevoit să acționeze singur, iar promisiunile unei autorități centrale binevoitoare au părut insuficiente sau întârziate. Dacă masa de “patrioți” reușește să se grupeze într-un mod coerent și să devină o forță reală, atunci Europa ar putea arăta diferit. Ar fi o Europă cu mai multe centre de greutate, în care capitalele naționale recâștigă control, unde identitatea locală, tradițiile și interesele specifice nu se pierd într-un amalgam greu de digerat.
Viitorul depinde de cât de convingătoare vor fi aceste voci în a arăta că o Europă “reasamblată” nu înseamnă o Europă slabă, ci una rezilientă, cu popoare mai implicate, autorități mai apropiate de cetățeni și o capacitate reală de a răspunde provocărilor fără a aștepta directive îndepărtate. Orban pune pe masă această viziune ca pe o alternativă la actualul status quo, sperând, probabil, că valul de nemulțumiri să prindă contur într-un curent politic cu rădăcini mult mai puternice decât simpla retorică anti-Bruxelles.