PSD se retrage de la masa discuțiilor, un gest care sugerează că nicio formulă acceptabilă nu mai poate fi obținută fără un compromis ce ar fi văzut drept o capitulare. Retragerea asta nu exprimă doar un blocaj politic, ci și o stare de neputință a factorului intern de a-și regăsi un drum propriu. Tot ce se întâmplă pare un mare cerc vicios, unde fiecare partid, inclusiv PSD, preferă să-și păstreze aparențele decât să participe la un joc în care decizia finală nu-i aparține. Dacă nici măcar cei ce odinioară vorbeau despre a-și face propria strategie nu mai suportă farsa negocierilor, ne putem întreba cu ce ne-am ales în toți anii de așa-zisă maturizare politică. Deocamdată, rezultatul pare să fie doar un imens gol, un semnal că forțele interne nu mai au energie să formeze un guvern fără ca altcineva să le indice direcția.
