Olanda anunță intenția de a-și extinde mecanismele de control asupra investițiilor străine, incluzând acum biotehnologiile și inteligența artificială. Inițiativa nu reflectă doar o simplă grijă pentru economie, ci o încercare de a proteja resurse strategice și cunoștințe sensibile în fața unor actori externi tot mai insistenți. În spatele acestor eforturi se simte presiunea timpului, a nevoii de a preveni situații în care cercetarea medicală sau soluțiile tehnologice ultra-avansate să ajungă în mâini care le pot folosi ca pârghii geopolitice. Deși măsura are aspecte restrictive, ea poate fi văzută ca o încercare de a recâștiga controlul și siguranța decizională într-o lume aflată în continuă transformare, unde orice fereastră lăsată deschisă riscă să aibă consecințe greu de remediat. Pe măsură ce alte țări vor studia exemplul olandez, se conturează ideea unei Europe care nu se mai mulțumește cu rolul de simplu spectator, ci încearcă să așeze regulile jocului pe propriul teren, fără a mai ceda ușor pârghiile cheie ale viitorului.