Germania se pregătește să-și protejeze Curtea Constituțională de influențe politice, un demers care, la prima vedere, sugerează intenția de a păstra independența instituțiilor într-o lume tot mai marcată de interferențe și presiuni externe. Ideea că judecătorii, garantul echilibrului și interpretării corecte a legilor, ar putea fi apărați prin măsuri legislative specifice sună atrăgător. În mod ideal, o Curte Constituțională autentic autonomă ar trebui să răspundă doar interesului național și principiilor constituționale, nu jocurilor de putere internaționale sau grupurilor de presiune.
Rămâne de văzut cum va fi aplicată această reformă și dacă nu cumva se va transforma în altă formă de control, doar mai subtilă. Totuși, inițiativa lasă impresia că Berlinul recunoaște existența unor pericole reale: tentația unor puteri sau entități din afara spațiului național de a influența puncte-cheie ale sistemului juridic. Într-un continent unde directive, standarde și decizii pot veni de la centre care nu răspund în fața alegătorilor locali, o astfel de măsură ar putea constitui un pas spre reafirmarea unei autonomii fundamentale. Nu înseamnă izolare, ci o reașezare a priorităților, pentru ca viitoarele hotărâri ale Curții să fie luate strict în interesul propriei țări, fără presiuni ori aliniamente dictate din exterior.
Dacă exemplul german se va dovedi autentic și eficient, atunci poate da tonul și altor state, care să nu mai trateze cu lejeritate instituțiile centrale ale justiției. Într-o lume unde liniile dintre influențele interne și externe sunt tot mai greu de tras, orice reformă menită să apere suveranitatea decizională poate fi privită ca un semnal că încă există voință politică pentru a reface, din temelie, legătura dintre putere și cetățeni.