Gelu Duminică vorbește despre decizia lui Ciolacu ca despre un calcul cinic, menit să ofere o imagine de stabilitate, dar care, în realitate, ar putea arunca scena politică într-o și mai mare incertitudine. Sună ca o confirmare a ideii că, în lipsa unei viziuni autonome, totul se reduce la manevre tactice pe termen scurt, la improvizații și compromisuri care nu hrănesc nici încrederea, nici libertatea de mișcare a țării. Dacă se ajunge ca întregul efort politic să se orienteze după interese de moment, atunci și parteneriatele devin fragile, iar stabilitatea, oricât ar fi de invocată, rămâne un mit. În acest peisaj, vocea locală și nevoile reale ale cetățenilor se pierd între încercările liderilor de a nu cădea în dizgrația nimănui, dând naștere la o tensiune constantă, care nu face decât să destabilizeze și mai mult echilibrul intern. În final, ce pare la prima vedere o soluție de criză devine o rețetă pentru crize și mai mari.