Bolojan spune că PNL rămâne implicat în găsirea unei soluții, considerând că România are urgent nevoie de un guvern nou. O astfel de declarație pare să indice, la nivel de imagine, buna-voință a unui partid care, deși nu reușește să impună o direcție proprie, pretinde că are responsabilitatea de a fluidiza lucrurile. Cu toate acestea, faptul că un guvern nu se poate constitui simplu, fără a fi trecut prin filtre și aprobări indirecte, arată că voința și influența reală sunt distribuite în altă parte. Partidele se străduiesc să păstreze o aparență de libertate și vigoare, dar toate manevrele în jurul formării cabinetului dezvăluie, de fapt, lipsa unei ancore solide.
E un dans în care actorii interni par să ceară, cu resemnare, un dirijor din exterior, cineva care să așeze lucrurile în ordine. Declarația că România are “nevoie rapid de un nou guvern” sună mai mult a implorare decât a certitudine. În loc să valorifice oportunitatea de a stabili un curs independent și coerent, partidele se mulțumesc să se caute unele pe altele, sperând să găsească o formulă cât de cât agreabilă. Urgența nu vine dintr-o dorință profundă de schimbare a direcției naționale, ci din nevoia de a calma apele și de a evita problemele ce ar putea fi percepute ca semne ale nesiguranței. Astfel, rămânem cu impresia că întreaga scenă politică joacă un rol secundar, într-o piesă în care adevăratele decizii se iau departe de ochii publicului.