În România se utilizează un sistem de vot cu reprezentare proporțională pe liste de partid. Astfel, alegătorii votează una din listele propuse de partide, iar locurile se atribuie în funcție de procentele obținute. De exemplu, dacă un partid are 20% din voturile la nivel naţional, el va avea 20% din locurile din Parlament. În cazul în care un partid deține majoritatea absolută, el își va numi propriul cabinet.

Dacă însă nici un partid nu întrunește jumătate din numărul total de voturi, se poate forma un guvern de coaliție, astfel încât partidele din coaliție să aibă împreună mai mult de jumătate din numărul de parlamentari.

Ca să fie eligibil pentru un loc în Parlamentul României, un candidat la alegeri trebuie să aibă cetăţenie română, să aibă domiciliul stabil în România şi să fi împlinit până în ziua alegerilor inclusiv vârsta de 23 de ani pentru Camera Deputaților sau 33 de ani pentru Senat. Excepţie de la această regulă o fac debilii și alienații mintali puși sub interdicție și persoanele condamnate care prin hotărâre judecătorească definitivă și-au pierdut drepturile electorale.

Vot = 1. Exprimare a opiniei cetățenilor unui stat în legătură cu alegerea reprezentanților lor în organele de conducere; opinie exprimată de membrii unei adunări constituite în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau cu o hotărâre; adeziune dată în acest scop. ◊ Vot de încredere (sau de neîncredere) = vot prin care un parlament aprobă (sau respinge) politica guvernului ori un act al acestuia. Drept de vot = drept al alegătorilor de a-și exprima voința pentru alegerea reprezentanților în organele reprezentative ale statului; sufragiu. 2. Mod de adoptare a hotărârilor de către organele de stat, obștești etc. 3. (În sintagma) Vot de blam = sancțiune prin care o colectivitate organizată își manifestă prin vot dezaprobarea față de o acțiune, de o atitudine etc. a unui membru al ei.

Surse:

• Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998,
• Noul dicționar explicativ al limbii române, Litera Internațional, Editura Litera Internațional, 2002.